...........

hmm ce mai conteaza acum?!?cui ii pasa,oare cui?me?!nu,azi am spus nu,nu pt todeauna!sitot azi ridic capul catre oglinda si imi spun''ai gresit.ai gresit mult''dar pana la urma de ce am gresit ?care a fost marea mea greseala??..am visat   mult prea mult!!!!!!!!!dar aziii ,azi am dreptul sa fiu eu,azi am dreptul sa uit ,azi,doar azi..voi lasa trecutul amintirilor..azi eu voi  fi cea care va inchina pt fericire,pentru fericirea mea..p.s ai pierdut sansa de a mai fi din nou in viata mea,de o a doua impresie..

dream ..

Visul meu a zburat de mult, s-a prins în jocul ameţitor al cuvintelor şi pluteşte aievea la suprafaţa tuturor înţelesurilor. Un impuls îmi aminteşte de poveştile nescrise, amintiri îngânate de şoaptele întunericului... M-am abătut de la drumul meu pentru prima dată şi recunosc încă şi acum praful ce se ridica în furtuni nemiloase deasupra pământului veşnic... da, am uitat odată cu el o valiză plină de telegrame; zâmbetele crestate ieri, azi sau mâine, sprijinite de ochii verzi într-un tablou enigmatic... Din cenuşa ecoului, un strigăt asurzitor, izvorât pentru întâia dată, ţinteşte cu toată forţa orice gest sau clipire, iar vaza plină ochi cu flori roşii se loveşte brusc de o podea inertă la mişcările din jurul ei: aici totul se termină... Nu pot găsi ceea ce nu am lăsat niciodată în urmă: SPERANŢA. Şi mă detaşez de interioriul unei camere plictisite de paşii mei apăsaţi, de ţipătele de bucurie ori de tristeţe; îmi iau gândurile într-o sacoşă, dar mă opresc în faţa oglinzii... Privesc în ochii nehotărâţi ce se înfăţişează într-o tăcere sumbră... Da, nu m-am schimbat de loc: încă atriul stâng bate cu putere în cel drept ori de câte ori emoţia îmi inundă canalul sufletului... Plec... şi las închipuirea din oglinda prea mare, la locul ei... Nu mă pot desprinde de amintirile transformate azi în "ceea ce a fost", verdele ochilor ascunde foarte bine clipele de viaţă... Deschid uşa larg şi las visele să zboare în voie...:)lorelay,,,,

...toamna..

M-am aventurat în acest joc primejdios al inconştientului şi acum nu mai pot lăsa din mână cuvintele lipsite de înţeles. Eram sigură de ceea ce va urma, regulile tipărite cu litere de încredere par imposibile astăzi, timpul le-a distorsionat... nu se mai văd decât urmele atingerilor ce au fost... Tiparul prevestea doar răsaritul de iunie, iar azi încă nu mă simt pregătită să văd asfinţitul... vreau un nou tablou pictat în uleiuri de zâmbete, colorat de cerul albastru în care îmi oglindesc surâsul atunci când fericirea recită versuri pe buzele mele... O răceală nepătrunsă îmi pătrunde în oase, îmi îngheaţă venele şi suflarea, amintiri nedefinite îmi încolţesc în înaltul minţii, sunt veştejite la fel ca frunzele din toiul toamnei, se aşează minuţios pe o plapumă de neîncredere... sunt pentru mine precum parfumul gutuilor; dulci şi pufoase... Zăbovesc preţ de câteva clipe cu privirea asupra amorţirii din jurul meu, e linişte... prea multă linişte şi acest lucru mă sperie. Îmi imaginam atâtea scenarii legate de apus, dar nu pot fi de această dată scenarisul acestei piese, ies din decorul sufletului meu şi mă aşez într-un pat ce mi-a auzit de atâtea ori glasul plânsului şi a gustat de tot atâtea ori aroma lacrimilor din întuneric, vreau să adorm la fel ca altădată cu gândul la zilele pictate în culorile zâmbetului şi mă las în voia viselor de-o noapte sau de-o viaţă întreagă...

rain...

PLOUA
ciudat nu, se spune ca ploaia e cea care spala pacatele..o ploaie de petale cade,iar si iar,ploaia aduce cu ea ''tacerea'' aceea trista a lumii ce te invaluie ,te cuprinde,te face sa simti caldura unei maini ,a unor prieteni vechi.si in tacerea aceasta adanca deodata auzi vantul ce porneste pe nesimtite ...si te trezeste din vis:)atunci ...melancolia pune stapnire  pe tine..ciudat nu??dar ploaia nu e trista tot timpul ..ea ..e doar ..apa si atat nu??ar spune unii...dar nu ,ea te face sa visezi ..uneori ..atunci cand ploua ..cerul ,soarele ,aerul ,apa si lumina cer rumeniri trandafiri de amurg...oare ce se intampla cu adevart atunci cand ploua??..pff nu din noua aceleasi intrebari..dar misterul e cel care te pune pe ganduri,te face sa cauti raspunsuri,sa iti cauti drumul ...si melancolica ploaie sa iti incante sufletul...:d si iti mai amintesti??ploaia aceea calda de vara ,surasul acela dulce ,curcubeul...vechi si frumoase amintiri..si atat ,atat de tandre amintiri,in urma carora ploaia a spulberat visele ,dar oare cu ce drept?oare ea spala pacatele facandu ne sa platim pt ele?si la sfarsit ce ramane?..aceleasi stravechi intrebari ce isi mai cauta raspunsul in dansul ploii ,al clipelor o data apuse:)lorelay